Raul ca virtute

Ne aflam intr-un ocean cu rautate,
Plin de pasiune si orgolii fermecate,
Suntem in barca de salvare,
Dar ne punem ancora pe sub picioare,
Ne lasam dusi de curent gandind ca apa-i buna si calda,
Din contra ea e rece si tare amara.

Vrem sa fim in tonul lumii,
Sa ascultam vorbele vremii,
Aruncate in disperare spre a noastra pierzare,
Nu mai stim ce a mai crede,
Raul e sters constiincios cu un burete,
Binele pastrat in amintire,
Nu mai e o fapta vie,
Bine a face nu e in curent,
Raul e shic si savarsit cu talent.

Ce virtute pentru oamenii e mai minunata,
Decat raul savarsit neintrerupt fara plata,
Cu savoare si ardoare,
Ca asa-i moda ce tine lumea in miscare,
Raul e doar o iluzie in vis,
De a avea totul aici ca in paradis.

Am mancat acu o vreme,
Din pomul cel al alb-negrului stiutor,
De cu nestiinta ne-am facut culegatori,
A distinge negru-n alb nu mai stim a face,
Decat a sopti hai fa-o, caci constiinta tace.

Suntem orbi, toti muritori,
Ne dam a binelui stiutori,
Plini de virtuti si calitati,
Desi spunem albului negru si negrului alb suntem niste amestecati,
Fara criterii si valori ca reper,
Ne luam dupa al nostru fler,
Ascutit de lume si soptit de catre sarpele viclean,
Ce ne este al pierzarii noastre cel mai mare fan.

Raul nu e virtute, e o iluzie a binelui departare,
Ce are consecinte tulburatoare,
In orbirea mintii demult imolnavite,
De noi prin ganduri,pofte si cuvinte.