Oh mi-a zambit frumoasa mea cu ochii dulci si intunecati intr-o faclie de lumina m-am pierdut,acolo unde nimeni nu s-a pierdut pana acum,cu cat dor si simtire tind spre ea,tu ma respingi cu un zambet amar,usor dandu-ti parul la o parte si iesind din stramtorare...Te-as iubi de m-ai lasa,te-as ocroti de m-ai incuviinta,insa nu doresti a purta dragostea mea...Iti zambesc si imi spun in gand oare cat voi mai suporta repingerea ta?Eu continui ca un lunatic sa-ti pastrez ura ta in dragostea mea,caci ura imi este a nu ma lasa a te adora iubita mea.Se stinge usor catre desavarsire acest sentiment,aceasta iubire nu simti bataia inimii mele strapunsa de durerea uitarii si a pierdutului har.
Cate mi s-au oferit le-am respins,am urat aceasta lume doar pe tine te-am iubit si tu imi esti lumea care ma uraste si ma lasa prizonier temnitei mintii mele izgonita din culcusul inimii in infern.
Suferinta si iubire,doi amici si o tresarire,o uitare o amintire nu sunteti surori?Bucurie in suferinta asta-i dragostea cea mare,nu iubirea cea trupeasca ce se stinge cu placerea in oceanu-i necuprins al vapaii dulci-amare.
Frati iubiti,nu va grabiti,a iubi ceea ce trece,caci suntem a vremii robi si a patimilor mama,iubiti desavarsirea si pe Mama Sfintilor cea Sfanta si Fecioara,caci desavarsirea nu sta in noi,ci in Cel ce ne inconjoara imbracati in Haina Lui nu vom fi tristi si nici suporta a vremii prigoana,vom sta si vom indura cele ce ne sunt date din iubire spre fericire fara de timp si uitare intr-u Imparatia cea noua data,dar de noi de mult refuzata.
Acuma te las iubita mea,ramai cu bine dragostea mea te ocroteste si adevar iti povesteste,eu continui in infern,caci slujesc indiferentei si-al virtutii tradator,ganditor la lume si al ei ogor frenetic cultivator.
2 comentarii:
Foarte frumos ai scris, George! Cuvintele tale de aur nu cred ca mai au nevoie de un comentariu..Dumnezeu sa iti ajute in continuare!!
foarte multă sensibilitate.Felicitări.
Trimiteți un comentariu