Nadejdea de viata datatoare

Am inceput sa cred cu grija in bucurii,sa imi las increderea in ceea ce va fi,nu in ceea ce este dezolant si de foarte multe ori denigrant,cred cu tarie si nadejde,binele va triumfa si Ce e drept cu rasplata ne va binecuvanta,pe noi ce-i cateodata tradatori a sufletului chip Intaietor,ceea ce cateodata e strigator,prin iubire raul bine se primeste in cer plutitor, dar totusi din noroi ne-am nascut, prin lemn ne-am surpat, tot prin lemn ne-am indreptat, nadejde iubitoare de credinta aducatoare, raiul e la un pas departare, nu ne vom salta inima, cu urechea in ascultare si mintea profund lucratoare.
O munca mai usoara si cu rasplata mai frumoasa, nici ca am auzit in vre-un an de creatie,intr-un veac de recreatie asa veste minunata,decat dupa izgonire,pana la implinire de la anul unu incoace, cate putem face, un loc sus ne aranjam, pe cand de jos lucruri ne adunam a le pune intr-un timp infinit intr-un loc demult clar definit..
Ce multa nadejde poti duce, intr-un suflet prins in laturi, intre patimi si diavoli jucarie, printr-un singur fapt, facand o singura meserie, de vreo 2000 de ani (re)inventata, datoria de crestin cea ma importanta, care din pacate a fost de mult uitata, a iubi nu stim a face, intrebandu-ne Doamne ce e aia iubire si pace, caci mire am avut pamantul si copiii placerea si maica durerea, drept rasplata faptelor mele atat de mult spurcate, nenorocire si vrajmasie adusa de nelepadarea de mine, nu am stiu a te iubi si Tie a sluji, din cer m-ai impacat cu durere, eu nu am vrut sa aud decat de placere, desi eu ti-am gresit,tu doar m-ai iubit..
O nadejde, mironosita plina de miresme ale iubirii cu credinta slujesti Mirelui care isi astepta perechea, noi ne dam la o parte ca suntem spurcati si nu ne consideram aievea, dar nu l-am intrebat de ranile vrea a le vindeca si de toata stricaciune in lumina a ne imbraca, in iubire mereu de El sa fim purtati,oricat am fi de intinati...