Sarbatori fericite!

Cu ocazia întâmpinării Sfintelor Paști vreau să vă urez ca Sfânta Lumină să vă pătrundă in suflete să vă umple de bucurii duhovnicești,să vă vindece suferințele si bolile si să vă dea spor in toate cele de folos.
Sărbători fericite să petreceți alături de cei dragi, bucurați-vă de darurile primite si sa mulțumim Domnului pentru tot.
Vă urez numai bine si un PAȘTE FERICIT!

Lupta ostășească...

Ce război mare a inceput,
De când noi in lume ne-am născut,
Atacați și la pământ loviți,
Fără milă,dar cu răbdare fiți,
Nu vă lăsați duși in ocară,
De prieteni ce vă trag la moară,
Ce vă doresc pierzarea,
Cu-un zâmbet ce ne aduce mirarea,
Un teatru de doi lei,
Plin numai de a invidiei miei.

In tot și toate parcă războiți,
Nu ne lasă a ne trage răsuflarea ghemuiți,
Ne simțim din jur constrânși,
Să rupem lanțurile in care am fost prinși,
Vrem robi lor sa fim ascultatori,
In ce soartă nenorocită ne-am făcut pierători.

Săgeți mii in cer aruncate,
Mulți cad răpusi fără de fapte,
Alții in inselarea mincinoasă,
Unii prinși cu mândria pe față,
Ce baie de sânge, ce durere ne infrânge,
Ne-a răpus si aruncat,
In deznădejdea cea plină de păcat.

Ne visăm invingători și
Deasupra tuturor conducători,
Dar vrem totul pe tavă,
Fără muncă și sudoare bravă.
A culege rod și slavă știm a face,
Dar de bătaie și de luptă fără de pace,
Cu durerea și a dinților scrâșnire,
Ce ne este dat dupa a noastră fire,
Toate a le respinge cu curaj nebunesc,
Nu am auzit, doar de cuvântul mă feresc,
Ca nu cumva de ceva să mă lovesc.
Vai ție biete muritor,te inșeli covârșitor,
Căci unde ai văzut cunună,
Unde ai vazut credință ,
Atunci cand lipsea o furtună
Sau cel puțin o suferință.

Să ne luăm costumul,
Să nu ne omoare nebunul,
Să ne imbrăcăm cu speranță,
Să spulberăm orice carență,
Sănătosi si virtuoși,
Inaintând cu repezi pași,
Spre vrăjmaș ce se dă puternic,
Dar nu e decât un mic pitic,
In a noastră forță curată de neoprit.

Sunt plin de răni si boli,
O săgeata in inimă imi dă fiori,
Cu o mică speranță un scut si o armă
Și mă voi duce direct la cazarmă...

Cine imi urmează?

Raul ca virtute

Ne aflam intr-un ocean cu rautate,
Plin de pasiune si orgolii fermecate,
Suntem in barca de salvare,
Dar ne punem ancora pe sub picioare,
Ne lasam dusi de curent gandind ca apa-i buna si calda,
Din contra ea e rece si tare amara.

Vrem sa fim in tonul lumii,
Sa ascultam vorbele vremii,
Aruncate in disperare spre a noastra pierzare,
Nu mai stim ce a mai crede,
Raul e sters constiincios cu un burete,
Binele pastrat in amintire,
Nu mai e o fapta vie,
Bine a face nu e in curent,
Raul e shic si savarsit cu talent.

Ce virtute pentru oamenii e mai minunata,
Decat raul savarsit neintrerupt fara plata,
Cu savoare si ardoare,
Ca asa-i moda ce tine lumea in miscare,
Raul e doar o iluzie in vis,
De a avea totul aici ca in paradis.

Am mancat acu o vreme,
Din pomul cel al alb-negrului stiutor,
De cu nestiinta ne-am facut culegatori,
A distinge negru-n alb nu mai stim a face,
Decat a sopti hai fa-o, caci constiinta tace.

Suntem orbi, toti muritori,
Ne dam a binelui stiutori,
Plini de virtuti si calitati,
Desi spunem albului negru si negrului alb suntem niste amestecati,
Fara criterii si valori ca reper,
Ne luam dupa al nostru fler,
Ascutit de lume si soptit de catre sarpele viclean,
Ce ne este al pierzarii noastre cel mai mare fan.

Raul nu e virtute, e o iluzie a binelui departare,
Ce are consecinte tulburatoare,
In orbirea mintii demult imolnavite,
De noi prin ganduri,pofte si cuvinte.

Nadejdea de viata datatoare

Am inceput sa cred cu grija in bucurii,sa imi las increderea in ceea ce va fi,nu in ceea ce este dezolant si de foarte multe ori denigrant,cred cu tarie si nadejde,binele va triumfa si Ce e drept cu rasplata ne va binecuvanta,pe noi ce-i cateodata tradatori a sufletului chip Intaietor,ceea ce cateodata e strigator,prin iubire raul bine se primeste in cer plutitor, dar totusi din noroi ne-am nascut, prin lemn ne-am surpat, tot prin lemn ne-am indreptat, nadejde iubitoare de credinta aducatoare, raiul e la un pas departare, nu ne vom salta inima, cu urechea in ascultare si mintea profund lucratoare.
O munca mai usoara si cu rasplata mai frumoasa, nici ca am auzit in vre-un an de creatie,intr-un veac de recreatie asa veste minunata,decat dupa izgonire,pana la implinire de la anul unu incoace, cate putem face, un loc sus ne aranjam, pe cand de jos lucruri ne adunam a le pune intr-un timp infinit intr-un loc demult clar definit..
Ce multa nadejde poti duce, intr-un suflet prins in laturi, intre patimi si diavoli jucarie, printr-un singur fapt, facand o singura meserie, de vreo 2000 de ani (re)inventata, datoria de crestin cea ma importanta, care din pacate a fost de mult uitata, a iubi nu stim a face, intrebandu-ne Doamne ce e aia iubire si pace, caci mire am avut pamantul si copiii placerea si maica durerea, drept rasplata faptelor mele atat de mult spurcate, nenorocire si vrajmasie adusa de nelepadarea de mine, nu am stiu a te iubi si Tie a sluji, din cer m-ai impacat cu durere, eu nu am vrut sa aud decat de placere, desi eu ti-am gresit,tu doar m-ai iubit..
O nadejde, mironosita plina de miresme ale iubirii cu credinta slujesti Mirelui care isi astepta perechea, noi ne dam la o parte ca suntem spurcati si nu ne consideram aievea, dar nu l-am intrebat de ranile vrea a le vindeca si de toata stricaciune in lumina a ne imbraca, in iubire mereu de El sa fim purtati,oricat am fi de intinati...

Dezamagirea desavarsita

Iar sunt dezamagit,
Ca lumea tare m-a amagit
Si in ea am crezut
Si de ea nu am vrut sa ma rup.

Lovitura peste lovitura,
Bici peste bici si o cazatura
Mai adanca decat aici si pana pe luna.

Turmentat in a mele ganduri,
Cobor incet pe o scara umblata,
Cate o dreapta,
Sa ajung in a lumii lada,
Ce trebuia respinsa deodata,
Pentru dragostea cea adevarata.

Vointa tarzie, de ce cazi in amagie?
De ce te lasi purtata de valuri,
Pana la seci maluri,
Goale in amaraciune,
Imbracate in stricaciune,
Iubitoare de pamantul cel apropiat,
Nu de cerescul ce vine imediat.

Atata suferinta, atata durere,
Cat oare se mai suporta,
Cine are atata putere?

Ce agonie am ales
Si drumul cel usor si putin dureros
Cu faptele duse pe cules,
La vesnicie si extaz in Domnie,
Cea fara de timp si durere,
Fara vreo amagire sau bantuire,
Nici sa nu ne stea in gandire.

Alegem putoarea si placerea,
Simturilor robi,
Fum si ceata avem in ochi,
Ne lasam captivi si imbatati de iluzi si pacat,
Ne taiem craca de sub noi,
In loc sa stam sa ne ea pe amandoi,
Sus pe undeva printre stele,
Sfintilor apropiati,
Diavolilor departati,
Bucurandu-ne in vesnicie,
Fara griji cu veselie.

Ce iluzie fata morgana,
Pe tine te-am iubit si tie ti-am slujit,
Ca sa aflu ca esti o umbra,
O ametire a ratiunii doritoare si la idoli inchinatoare,
De ce m-ai vrajit si din rai mai izgonit,
Nu m-ai lasat a iubii ceea ce mereu m-a iubit,
Acolo Sus in Cer tot timpul m-a dorit,
Departe de lumea viselor si a realitatii de nesuferit.

Amaraciune in suflet port,
Lacrimi seci arunc in desert,
Ele se usuca pe mirajul fantasmagoric,
Al umbrelor mereu captiv euforic.

Fara greseala

Ne dorim perfectiunea fara rost si putinta ne imbracam cu o perdea,pentru a ne ascunde reaua vointa,prin a peretilor casa ne pictam drept Sfinti si suntem doar niste sarprofiti cu coada lunga,gura mare in a somnului pijamale.Suntem vii,desi dormim,suntem prosti si inselati,dar credem in forta tradatoare a iluziei ratiunii atotstiutoare.In balegar de minciuna,cu a coadei noastre struna,ne cantam in continuare,ce destepti,ce rasa mare.Suntem mici pitici in a universului de necuprins mecanism ,cate am realizat in viata,siruri randuri si surcele,ai ce buni,intelepti,intelectuali suntem niste basmele,ne hranim orgoliu,pentru a surprinde narodul.
O viata de om si una de furnica,se compara prin inaltime,dar fragili sunt amandoi,un pas gresit si te-ai dus direct in noroi.Ce mici suntem,nu dai un ban si ai loc intre cele sfinte,langa un izvor si un pom,de-ar creste ale noastre fapte bune,s-ar da saracie si goluri multe,pomul s-ar usca si un loc langa mamona am avea.
Vai omule fiinta trista,fericirea unde o cauti?Aici sau in vesnicii ,la Izvorul nesecat,unde pomul rodeste si poruncile le implineste.Viata trecatoare,in a ei fire schimbatoare, azi esti, maine implinesti, poimaine in mormant te trezesti, unde e faima,iubirea si arghirofilia,ce ti s-a dat ai pastrat,nimic nu ai lasat,la o gura flamanda,la o vaduva care in lacrimi se scufunda,la un batran parasit de copiii rataciti,datornici in a lor greutate,vor plati cu dobanda scumpa a lor fapta crunta.
Lasa,iubeste,vesteste,fara greseala sa fim,nu noi,ci Cel Ce este in noi,sa-L iubim,sa ne tradam vointa si iubirea pamanteasca care se stinge ca o floare azi infloreste,maine dispare.

De 8 martie din dragoste....

Uite a venit 8 martie ziua ta ,ma bucur ca existi pe noi cei dintai si mai pe urma barbati nu ne prea indragiti...Uitam de voi,va neglijam si nici ce e al vostru nu vi-l dam,egoisti si lacomi ne iubim ca un tezaur uitandu-ne modelul si frumoasa noastra de aur...Vreau sa va zic scumpelor fete,matusi si mame,un cuvant nimic mai mult va iubesc si va urez LA MULTI ANI si multumesc ca pe langa voi eu traiesc...
Voi de mult ne colindati, fara voi ce ne-am face?Fara voi unde ar mai fi pace? caci voi sunteti podoaba,lumina ochilor pierduti,intoarcerea si castigul saracului de noi pus.Saraci suntem toti cu comoara langa brat,noi injuram de saracie fara sa stim ce e aia bogatie...
Ce miracol,ce minune,din cer apune,din coasta noastra creata,ce creatie e mai minunata?Imparateassa Sfintilor plange si se bucura cu voi,ce de ea sunteti pusi sa ne ajutati si pe noi...Ce neajutorati am fi,daca voi ati pierii...dar strigam in gura mare , taci, lasa-ma ce stii tu oare?...Ne suporta si indura ale noastre vorbe chioare,aruncate in dispret fata de ea cea mai de pret.
Grozavie mare sa ai lumea la picioare,dar toate in viata is trecatoare,cand iubirea e langa tine,timpul nu va mai indrazni a te intreba,cat e ceasul nu stii oare,gata sfasitul tau e la un colt departare.Iubirea dintre voi nu cunoaste timp si stricaciune,ci infloritor mereu sub cereasca minune,doar desavarsire cunoaste,ce niciodata nu paleste si toate le iubeste incepand cu femeia cea din dar data pentru familia noastra draga.
Un barbat se lauda in a oamenilor casa,ce forta,ce putere de nimic nu-i pasa,dar in spate nu e cineva care cere,cu credinta si nadejde o data a i se spune multumesc femeie.
Gata am terminat a spune si iti zic din nou femeie iubita la multi ani si bucurie,macar acum sa-ti multumim ca uitam a te intreba ce mai faci credinta mea...

Urez tuturor fiicelor,mamelor,sotii si surori din inima un cald LA MULTI ANI,sanatate,sa ne sprijiniti in continuare,sa fiti iubite si apreciate asa cum cu adevarat meritati,numai bine.